Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘1’ Category

El: ce faci?  

Ea: stau pe pieptul tau.

El: pai numai sta ca ma doare…te apesi pe inima mea..

Ea: credeam ca iubirea mea nu este atat de grea..credeam ca este usora si ca te duce spre o lume numai a ta.

El: este grea….pentru ca este prea mare….

El:stii…nu trebuia sa fie asa…nu trebuia sa fie asa mare…imi este greu sa iti spun ceva…desi e doar un cuvant, tot mi-e greu…(suspina si se intoarce cu spatele la ea)

Ea: spune-mi! vorbeste-mi! nu te mai ascunde dupa cortina….

El: ma ascund pentru ca mi-e greu….

Ea: taci!!!! si zi-mi o data!

El:……ihhhh……un singur cuvant, da?

Ea: da, numai spune-mi-l, te rog…!!!

El: ADIO!

Ea: adio?de ce?

El: adio si atat.(se intoarce spre ea, o ia in brate, o strange cu putere, o saruta dupa care se imbraca si iese pe usa)

Ea: dar..dar.. te iubesc…..

El: si eu, dar nu lafel de mult ca tine….

Ea: esti un fricos!

El: stiu, deaceea fug de tine si iubirea ta…

tranteste usa si iese din curte.ea ramane singura in pat, uitandu-se pe tavan. In winamp era doar o singura melodie….melodia lor…..ea incepe sa planga si incepe sa se gandeasca la toate clipele frumoase petrecute cu el….ia telefonul in mana si ii scrie un mesaj:  „pentru ultima data te rog sa te intorci la mine si sa imi spui ca ma  iubesti. vreau sa ma iei in brate si sa imi zici ca nu am facut nimic sa merit asta”. dupa 5 minute primeste mesaj de la EL:  „tot ce ai facut este doar simplu fapt ca ma iubesti prea mult, iar eu nu merit asta.nu vin la tine….lasa-ma asa cum o sa te las si eu….”……ea citeste mesajul de 10 ori.nu dureaza mult si adoare….acum este in lumea viselor..in lumea ei…..

 

Read Full Post »

Serios acum „do you feel me…?”….cat de ciudat este sa nu stii raspunsul la aceasta intrebare, iar cel care o stie sa fie departe de tine…dar, daca stau sa ma gandesc cred ca ma simti langa tine mai mult decat ai crede, pentru ca eu sunt o parte din intregul tau….si stai langa mine seara si te uiti in ochii mei albastri nedumerit. de ce? chiar vezi ce iti zic ei? chiar nu simtit nicio tresarire cand imi simti parfumul?

Sa nu negi ca nu ma vrei…pentru ca simt ca ma vrei…simt cum ma doresti..simt cum pielea ta suspina dupa pielea mea…simt cum ma analizezi… de ce nu faci primul pas? de ce nu tipi dupa mine cand numai poti? DE CE TACI SI SUSPINI?….

Read Full Post »

Viata si omul…

Ma uitam azi de dimineata la oamenii din metrou privindu-le fetele si gesturile, incercand sa imi imaginez viata pe care au avut-o pana in acel moment, copilaria, bucuriile, traumele. Am privit multe chipuri si ce am observat e unicitatea fiecaruia, oricat de cliseu ar fi fost, -culmea erau doua blonde una mai pitipoanca decat cealalta-, fiecare persoana era de sine statatoare, fiecare o entitate cu un contur fizic dar mai ales mental clar definit. Cum stateam eu pe un scaun aveam in fata un tip cam de 45 de ani, cu un par zburlit in cap, putin pe parti si in frunte, restul cazut prada cheliei. (Mi se pare foarte ironic faptul ca multi din barbatii de varsta a 2a isi lasa parul lung tocmai atunci, cand incep sa aiba chelie, si isi fac asa o freza a la shuvita lui Base.) Tipul mi-a captat atentia pt ca il cam bufnea rasul si ii cam fugea capul de somn, era zambitor si totusi obosit, era un tip asa de cald, genul acela de om care ne aduce aminte de bunicul. Ulterior privirea mi-a fugit catre o tanara care statea langa el, foarte aranjata, dar pe chipul careia nu citeam nimic.. era foarte sobra… foarte impersonala… daca ar fi fost facuta din plastic nu ar fi fost nici o diferenta. Era o femeie frumoasa, dar de 10 ori mai putin atractiva ochiului decat tipul ala mai sus mentionat. (fara glume sexuale, ne-am inteles?). Parea sumbra si grabita spre o munca a carei principala trasatura ar fi fost rutina… ce era alarmant e ca parea ca aceasta e starea ei normala si nu ca pur si simplu ar fi avut o zi proasta… avea un o privire lipsita de vlaga,.. blank face. Mi-am dar seama ca oamenii acestia pe chipul carora nu poti sa le citesti trecutul, copilaria, sirul timpului… sunt ca si morti. De ce? pentru ca si-au pierdut viata din ochi si chip, viata lor.

Nu e nimic mai trist decat sa fii un om care a uitat sa traiasca.

Read Full Post »

Love like autumn…

Ploua, o mare sparta in miliarde de franturi cade pe pamant, un infinit de picaturi se izbeste de pervaz , monoton.

Buna dimineata, e toamna. Trecute sunt acum caldurile, luand cu ele zbuciumul si nebunia verii, franturi de amintiri, material pentru nostalgii. Stau in pat si ma uit prin perdea, totul este gri totul este rece. Toamna intodeauna mi s-a parut cel mai expresiv si mai interesant anotimp dintre toate, atat de complex, atat de capricios… Un anotimp al reflectiilor interioare, al meditatiei, al gandirii si contemplarii. Un anotimp paradox, un anotimp care sub aceasta patura mortuara a taceri ascunde viata, atat de intens traita; un anotimp al marilor iubiri in ciuda atmosferei posomorate. Anotimpul extremelor, al sufletului pe de o parte si al tristetii si depresiilor extreme pe de alta.

Ma ridic din pat, e 9 dimineata si e atat de intuneric, merg spre bucatarie.. gresia de pe jos e atat de rece, ma simt ca intrun ospiciu. Cafeaua, nu am nevoie de ea…dar e o mica placere pe care mi-o fac. Nu sunt nici trista, nici fericita, nici nervosa, nici calma… sunt sedata. Sunt sedata si vreau sa raman asa pt ca mi-e bine. Am indraznit sa rup tacerea acestei dimineti cu un pic de muzica, un sacrilegiu, un pacat.. ascult doar 2 melodii diametral opuse, nu am sa le dau numele, le tin doar pentru mine. Imi vine sa ma bag inapoi in pat, sa las muzica sa curga ..data incet in asa fel incat sa o aud ca pe un gand; sa inchid ochii sa imi golesc mintea.

As vrea sa spun multe, dar nu cred ca are rost… si pana la urma nu cred ca am ce. Azi prefer sa nu gandesc, AZI PREFER SA MA BUCUR DE TOAMNA!!! (mai mult…)

Read Full Post »